în nopțile secetoase când nu te strig
cu răspunsuri filosofice
ideale pentru coborârea din fiecare
ori starea prin care aleg să îți fiu
acel nu știu
indiferent

dacă umblarea mea este vinovată
o tăcere responsabilă ne-ar permite să înțelegem mai bine
de când-urile
sau de ce-urile
asemeni unor întrebări construite din iubirile
care au trecut prin noi
până la moarte

tinerețile sunt doar niște rânduri N
atunci când îmi permit să te tutuiesc cu literă mare
iar tu să-mi îmbrățișezi geometriile bolnave
ale unei maculaturi de sertar
unde praful
este cel mai bun prieten al omului

mi-ai spus că neauzirea mea
doare numai seara
când regulile se estompează între patru pereți
iar timpul are gust ciudat
aproape gelos în anumite sâmbete
când nu te scriu
pe nicio bucată de pâine

dacă m-ai bea zilnic
până unde aș rămâne cândva-ul tău?